rosia montana

rosia montana

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Verde viu? Sau doar cocleală?


În ultimele zile, Partidul Verde a avut două iniţiative publice pe care eu, unul, le aştept de multă... cam prea multă vreme. Dar sunt un om care crede în instituţionalizare şi în puterea cuvântului scris, semnat, ştampilat - deci, da, salut (fără a spune: jos pălăria! cum aş fi făcut dacă oamenii aceştia se mişcau ‚la timp’) iniţiativele. Prima e un proiect de lege privind interzicerea cianurilor în exploatările miniere; cea de a doua e, în sfârşit, un comunicat ‚oficial’ privind poziţia partidului în chestiunea, tot mai spinoasă şi în România, a gazelor de şist.

În ce priveşte proiectul de lege, dincolo de observaţia necesară că nu e chiar original, fiindcă reia o idee/ o iniţiativă excepţională mai veche, aparţinând în tandem (!!) lui Gheorghe Funar şi Eckstein Kovács-Péter, cred că importanţa lui nu trebuie minimalizată.

Forma lui actuală (dar să nu uităm că iniţiatorii mai aşteaptă sugestii) va fi, prin scurtime şi radicalitate, pe placul oricărui ecologist şi/ sau militant pentru salvarea Roşiei Montane. Tot radicalitatea, însă, duce la apariţia în text a unor prevederi destul de nerealiste, cum ar fi cerinţa ca o companie minieră să-şi înceteze efectiv şi complet activitatea în 60 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ (lucru extrem de greu de făcut, tehnic vorbind, în cazul eventualelor exploatări funcţionale).  Sunt convins că tocmai de aceste prevederi se vor agăţa toţi USL-iştii care vor milita pentru respingerea legii... sau, fiindcă nu e tocmai stilul USL-ului să-ţi spună verde (vai! iarăşi culoarea asta!) -n faţă ce doreşte să facă, pentru amânarea-până-la-pierderea legii prin te miri ce sertăraşe obscure de prin marele Parlament. Fiindcă nu, nu cred că există vreo şansă ca legea să treacă, iar apoi să fie pusă în aplicare. Tot ceea ce ştiu despre politicienii români, şi despre USL-işti mai ales, mă face sceptic privitor la capacitatea lor de a face până şi cel mai elementar lucru bun. Dar, spun şi subliniez: să dea Dumnezeu, să dea soarta să mă înşel.

Readucerea, însă, pe scena publică a chestiunii Roşiei Montane, mai ales când e făcută cu o nuanţă net diferită de cea a acţiunilor propagandistice ale Gabriel Ressources, e, oricum am lua-o, un câştig important. Simplu greenwashing pentru cea mai ne-demnă-de-încredere putere din România post-decembristă? Sau poate greenwashing pentru doi „verzi” (Cernea şi Iane) al căror colaboraţionism cu odioşii Ponta-Antonescu-&-Comp. începuse să duhnească prea tare? O s-o spun neaoş, englezeşte: I couldn’t care less. Oficial vorbind, discutăm scoaterea cianurii în afara legii. Odată enunţată, tema îşi capătă independenţa şi poate fi judecată ca atare. Iar în ce priveşte partea în care va înclina balanţa publicul românesc... nu am nici o emoţie.

Iar dacă (variantă căreia îi acord, să zicem, 2% şanse de reuşită) USL-ul chiar va ‚trece’ legea, încheind mizeria de la Roşia Montana şi pe cea preconizată pentru alte vreo 13 localităţi din Apuseni... va fi un prim punct pozitiv pe răbojul, altfel foarte încărcat negativ, al puterii. Dacă (nu uitaţi, 98%) nu, mă îndoiesc că va face cineva infarct din cauza surprizei... Ponta şi Antonescu îşi vor lua, şi în această privinţă, locul meritat alături de mizerabilul Traian Băsescu, iar cei doi verzo-PSD-işti, astăzi aureolaţi de momentană glorie, vor fi penalizaţi pentru întregul lor ‚alipire’ la USL.

Paradoxal - pentru un om pe care îl ştiţi obsedat de Roşia Montana - însă, eu sunt mai surprins şi plăcut impresionat de comunicatul privitor la gazele de şist. Vorbe goale, vor spune şi aici mulţi, un soi de dezicere formală de tot mai deschis-fracturistul Victor Ponta. Foarte probabil că da. Dar avem, în sfârşit, după multă tăcere, după ce efectele razelor wesleyclarkiene asupra anemonei prim-ministeriale deveniseră catastrofale, un, vorba aia, ‚docoment’ - unul pornind de la care, la un moment dat, îi vom putea trage pe verzi de urechi. Şi, mai ales, unul care îi va obliga pe verzii înşişi să-şi dea pe mai departe măsura atât a coloanei vertebrale (vom vedea cât de afectată de dansul cu USL), cât şi a ponderii/ capacităţii reale de a determina decizii ale Puterii. Fiindcă dacă, după toate compromisurile, nu va ieşi nimic bun, în nici o direcţie autentic ecologistă, or să fie întrebaţi, ca dje la noi djin Ardeal: no, amu’ binie-i ce-aţi făcut?

Avem, la urma-urmelor, de-a face cu o critică internă deschisă la adresa unei atitudini a prim-ministrului. Dacă se întâmpla în PNL, Crinişor i-ar fi mâncat pe cei doi ‚disidenţi’ la micul dej... pardon, la prânz, căci n-ar fi catadixit să se trezească devreme pentru atâta lucru. Sau poate avem de-a face cu un joc dinainte convenit: Ponta dă undă... trăsni-o-ar, verde fracturării hidraulice, Cernea şi Iane se smiorcăie feciorelnic, mai nu vor, mai se lasă, şi jucăm aşa, un teatru dâmboviţean de-a democraţia? Eu sper că acest ultim scenariu prea e de teoria conspiraţiei, şi-mi cert aspru mintea prea pervertită de experienţa politicii din ultimii ani.

-----------------

Lăsând gluma la o parte: e bine că aceste două probleme au mai fost puse o dată. E bine că există, indiferent de motivaţiile ascunse, o provocare (în cazul Roşiei Montane) şi o certare (în cazul gazelor de şist) a puterii, din sânul puterii anunţată. Dilemele noastre morale (e pe bune? încearcă oamenii să ne mai fenteze o dată?) pot fi liniştit amânate: timpul ne va arăta, fără greş şi destul de curând, în câteva luni doar, dacă ‚mlădiţa’ verde înfiptă în zidul PSD-ist e autentică, sau dacă a fost doar o mică, banală, în cele din urmă penibilă sârmuliţă, coclită de mizerie, cu care Ponta şi ai lui au încercat să, îmi scuzaţi comparaţia clişeistică, deschidă inimile românilor.

Ale românilor verzi... obviously.

5 comentarii:

Anonim spunea...

nu sunt un sustinator al proiectului RGMC. totusi, pentru oamenii de acolo si viitorul zonei exista/vedeti vreo solutie? e o zona extrem de saraca iar ideea cu turismul e o iluzie care nu trebuie alimentata. nu e mineritul, pana la urma o solutie?sau, ca sa ma intelegeti mai bine, e de judecat motul/mocanul care isi doreste sa prospere indiferent de consecinte? cel care si-a taiat toata padurea (retrocedata) ca sa isi extinda casa si sa-si trimita copilul la alba. din cluj, sunt usor de criticat oamenii acestia, dar nu am face la fel daca am fii in locul lor? eu ca sa imi trimit copilul la facultate, spre ex, as taia tot, cred.sunt de judecat cei care accepta 'pactul' cu rgmc? cei de acolo, ma refer? si ce 'contraoferta' ar putea exista pentru ei?

un cetatean preocupat spunea...

... catre domnul, Anonim ... nici eu nu sunt un sustinator al proiectului RMGC, si totusi da, exista solutii pentru oamenii de acolo. Iar insusi expresia pe care ati folosit-o: "turismul este o iluzie care nu trebuie alimentata" va demasca, clar, ca fiind postac RMGC. In fine, sa trecem peste acest detaliu minor. Nu este scopul comentariului meu de a demasca un biet postac.

Taiem, spanzuram, otravim, ca sa ne urmarim propriul micro interes -trimiterea copilului la facultate sau alte probleme nerezolvabile altfel- astfel distrugand zone dupa zone -cica inca 13 pe langa Rosia Montana- cu cianura, taiand abuziv mii de hectare de padure, secand zeci de rauri pentru microhidrocentrale; ajungand pana la urma sa condamnam la moarte viitoarele generatii! Ce vor face copii aceia ai nostrii cand vor termina facultatea, se vor intoarce acasa si nu vor mai avea padure care sa le dea oxigen, apa le va fi otravita cu cianura, si animalele salbatice disparute de atata vanat excesiv? E usor de zis "altceva nu stiu sa fac". Nu exista asa ceva! Mai ales de la romani, care se descurca in orice situatie ca doara-s inventivi, mi se pare o aberatie sa aud "nu pot altcumva". Intotdeauna exista mai multe solutii. Trebuie doar ca: oamenii sa doreasca lucrul acesta si, impreuna, sa-si puna mintile la contributie, sa gaseasca o solutie durabila. Scopul nostru (al oamenilor) nu este sa accepti ce-a mai usoara "oferta" care ti se pune pe tava, si care va face asezarile si imprejurimile lor, niste terenuri aride, inerte, moarte in doar cativa ani; ci gasirea unor solutii alternative care impreuna sa compenseze si prin durabilitate chiar sa eclipseze, in cazul de fata, solutia RMGC'ista*.

*pe perioada de 15 ani dupa care ... Dumnezeu cu mila!

Anonim spunea...

pt. cetateanul preocupat...

faptul ca ma numesti 'biet postac' si ca ma etichetezi in fel si chip spune multe despre puterea ta de argumentare. nu trebuie sa iti dovedesc tie ca sunt clujean si chiar vizitez des zona si chiar nu cred in solutia cu tursimul. se poate sa nu fiu postac si sa cred asa ceva... sau daca gandesc altfel decat tine sunt rgmc/ist. atunci spune-mi tu cum sa gandesc ca sa fie bine. nu cred in solutia cu turismul pt ca am fost acolo iar dvs. sau tu, nu vii cu nici un contrargument. cu un discurs elegant, pe alocuri agresiv si nesimtit (chestia cu postacul) si fara sa vorbim (vorbesti) concret despre solutii. eu spuneam ca nu avem dreptul sa ii judecam pe oamenii aia care vad ca singura scapare taierea padurilor spre ex. intrebam ce contraoferta (si la nivel de discurs) le putem oferi.
totusi nu vad nimic despre solutii, iar gandirea asta maniheica, postac rmgcist vs. salvator rosia montana ma scarbeste. d.zeu cu mila

c vilcu spunea...

Prima soluţie pentru Roşia Montana: plecarea RMGC. Dar plecare definitivă, nu aşa, că poate-poate. Interzicerea completă a procedurilor de cianurare în România. Şi după ce această iluzie dispare, roşienii vor trebui să iasă din letargia în care i-a băgat Compania. Adică nu chiar letargie, ci ură, uneori dusă până la violenţă, împotriva acelor cetăţeni ai României care nu vor să-şi otrăvească pământul, aerul, apa, pentru ca o mână de oameni să aibă de lucru 10 ani. Roşienii care lucrează actualmente pentru Companie sunt, în opinia mea, asimilabili unor dependenţi de droguri. Droguri de mare risc: cumpărare de conştiinţe (da, naive; dar eu nu văd în asta o circumstanţă... total atenuantă) pe bani, vai, puţini! şi prin puterea iluziei.

Câtă vreme e acolo magia RMGC, foarte puţină lume (culmea! tocmai cei care se opun din răsputeri proiectului) va căuta şi găsi mult-clamata 'soluţie alternativă'. Dar staţi liniştit, d-le Anonim, la munte nu moare nimeni de foame :) - doar are această impresie, dacă vine cineva şi i-o vâră în cap, picătură cu picătură şi damigeană cu damigeană, vreme de mai bine de un deceniu.

RMGC încă n-a cianurat munţii; dar capetele multora dintre oamenii de-acolo le-a otrăvit de-demult.

ciocnadi spunea...


Pamantul nu e al oamenilor ,oamenii apartin pamantului .