Mai-mult-decât-cenzura

Cu ceva vreme în urmă, în mediul lingvistic (post)structuralist, circula un clişeu care suna cam aşa: limba maternă e un fel de închisoare, cea mai perversă şi periculoasă posibilă, fiindcă nu îi vezi zidurile, nu eşti conştient de limitarea pe care ţi-o impune. Atunci când vezi zidurile, uşa şi zăbrelele nu vei avea alt gând decât să scapi; invizibilitatea temniţei, însă, îi acordă acesteia eficienţa perfectă.

Ca om de ştiinţă, nu sunt de acord cu această idee - nu în ce priveşte limba, în orice caz. Dar nu de lingvistică şi/ sau semiotică vreau să vorbesc aici (oricât de multă plăcere mi-ar face). Ci despre o păcăleală la adresa publicului românesc de media, una orchestrată, nu mă voi feri de aceste cuvinte, foarte deştept. Imoral dincolo de orice închipuire, dar admirabil sub raport ‚tehnic’. Eu cred că, atunci când eşti într-o bătălie de un soi sau altul, trebuie să-ţi ştii aprecia adversarul, atunci când tocmai ţi-a ‚livrat’ o lovitură foarte eficientă. Chiar dacă e o lovitură sub centură... caz în care te adresezi, fireşte, şi arbitrului, te bazezi şi pe faptul că publicul a văzut şi înţelege - dar, în primul rând, înţelegi că va trebui să-ţi aperi mai atent zonele vulnerabile.

Destulă introducere, însă - hai să mergem la subiect. Care e strategia de marketing, dacă nu cea mai convingătoare, cea mai insistentă căreia orice român ce are televizor (+ face greşeala să-l mai şi deschidă) îi e supus? Fără îndoială, sunt noile clipuri ale RMGC cu oameni din Roşia Montana care... pledează (aţi văzut că am ales cuvântul cel mai decent, deşi ‚cerşesc’, ‚se smiorcăie’ etc. au fost variante care mi-au trecut prin minte) pentru începerea exploatării miniere de suprafaţă în, şi în jurul localităţii.   

Nu ştiu dacă aţi avut răbdarea de a vedea clipurile până la capăt - dar finalul fiecăruia dintre cele de pe TV (nu ştiu câte au fost difuzate efectiv, făcute şi vizibile on-line sunt 7) trimite la site-ul www.scrisoarecatreromania.ro, unde, chipurile, aţi putea vedea povestea adevărată a bieţilor oameni.

Cu riscul de a vă irita, insist: adevărată (expresia lor, nu a mea). Adică:

Fie ‚necoafată’, strict obiectivă, fără nici un dram de regie sau retorică - lucru greu de crezut după ce mâna de maestru a lui Bogdan Naumovici vâră ‚discret’ în clipul cu Sanda Lungu imaginea unor icoane, mediile anuale ale copiilor sau (momentul meu preferat) aburul care iese din gura femeii - de frig, pesemne - într-o locuinţă altfel luminoasă, cu termopane şi cu o grămadă de lemne lângă zidul exterior.

Fie, dacă suntem destul de inteligenţi ca să fim şi... contemporani cu noi înşine şi lumea reală, ‚încăpătoare’ (povestea), prezentând toate aspectele problemei şi toate poziţiile referitoare la ea. În spiritul, ca să zic aşa, al recomandării preşedintelui Băsescu, când reproşa companiei că nu a comunicat transparent toate problemele, toate ‚întâmpinările’ şi toate soluţiile.

Buuun. Aşadar: pentru a ajuta dezbaterea publică, rmgc le cere românilor să meargă la acest site pentru a vedea adevărul gol-goluţ (sau, varianta mea: plin-plinuţ, în toată complexitatea lui adesea făcută din poziţii/ contra-dicţii). Românii, să zicem, merg la pagina cu pricina - şi ce văd?

Păi, de exemplu, ieri, 20 octombrie, în jurul orei 11 a.m., românul obişnuit ar fi văzut asta:

Totul clar, şi-ar fi zis el, cititorul român obişnuit. Iată un om care are o problemă (fiecare dintre cei 7 zice, în linii mari, ‚tare-s mic şi necăjit’), iar în vasta, potenţial infinita complexitate a Universului doar apariţia din-toate-punctele-de-vedere-Albă-ca-zăpada a companiei Gold Corporation, doar exploatarea de suprafaţă, prin cianurare, a aurului la Roşia poate rezolva această dificultate.

Aceasta (mai precis, expresia ‚totul clar’ de mai sus), fiindcă românul pe care l-am pomenit nu ştie că, în urmă cu doar câteva ore [pentru cronologie, a se urmări contorul accesărilor aflat în dreapta paginii - mai precis, locul unde rmgc se laudă cu peste 11 milioane - atunci - de vizualizări], aceeaşi pagină arăta aşa:

Şi asta nu e totul, splendoarea abia acum începe. Cu câteva minute înainte de ‚starea’ pe care tocmai aţi văzut-o, însă (atenţie, aici e esenţa) accesată în momentul în care contul meu de facebook, sau vreuna din adresele mele de email era deschisă (deci atunci când, vorba unui prieten, reţeaua era capabilă să facă o third party recognition), pagina arăta... hm, cu totul altfel:

[Pentru cei care vor să şi citească măcar unele din aceste comment-uri, iată un link spre Picasa, unde puteţi vedea 'fotografiile' mărindu-le la formatul iniţial.]

Înţelegeţi, cred, acum, rostul metaforei cu care îmi începeam textul. Pentru fiecare dintre cei care, iritaţi de reclamele cu pricina, au intervenit pe site în defavoarea proiectului RMGC, propriile comentarii, ca şi câteva altele de acelaşi tip, erau vizibile. Fireşte, pagina văzută şi ‚fotografiată’ de mine nu ar coincide cu a nici unuia dintre cei care şi-au exprimat, acolo, nemulţumirea. Şi nici măcar unul dintre foarte numeroasele comentarii negative nu a fost vizibil, nici un moment, pentru utilizatorul care, luând de bună reclama tv, a mers pe scrisoarecatreromania ca să vadă poveştile şi părerea oamenilor despre ele.

Ei, prieteni, nu e genial? Din păcate, când dinspre mediul facebook-ului s-a propagat vestea că începuserăm să înţelegem despre ce e vorba, Gold-ul a luat o decizie radicală, suprimând absolut toate comentariile, pozitive sau nu, de până la ora respectivă, şi luând-o ‚de la cap’ cu toată secţiunea de ‚păreri’ a site-ului (aşa s-a ajuns la pagina pe care aţi văzut-o prima, aici, unde am inversat ordinea faţă de cronologia capturilor de ecran. Cu alte cuvinte, această excepţională tehnică de cenzură (invizibilă) pe care diverse features ale mediului internautic o permite, a fost suprimată din nou. O capodoperă de manipulare, testată cu succes, a fost ‚retrasă’ de pe piaţă.

Nu-i nimic, sunt convins că e ceva provizoriu. Probabil, acum Gold-ul se perfecţionează. Ieri, descoperind ideea asta atât de simplă şi de uşor (tehnic vorbind) de realizat, m-am întrebat de ce nu lucrează şi cu ip-urile computerelor de pe care postăm, ca să ne fenteze mai eficient. Dar e, zic eu, doar o chestiune de timp.

A propos: ultima ‚ispravă’ a rmgc e deschiderea unei rubrici publicitare găzduite de Gândul online [ocazie cu care mi-am permis, în primul comment, să scriu un sincer necrolog pentru Cristian Tudor Popescu]. Deocamdată (cel puţin 'dinspre' contul meu de facebook), pagina e muuult mai plină de intervenţii (multe furibunde) anti-rmgc, decât de cele pro. Vă sfătuiesc să verificaţi aici; dacă nu vă apar toate cele peste 45 de postări, daţi un click pe comments şi cereţi o altă ordine de afişare.

Citiţi şi amuzaţi-vă, înainte să dispară şi de pe această pagină tot ce e neconvenabil.

Oricum, eu unul m-am obişnuit şi cel puţin o dată pe zi fac... poze :).