Semnificaţiile unei remize

Vreau să încep prin a contracara o tactică pe care, încercând să ne contacteze 'în privat', oamenii de PR ai Amprenta Advertising au folosit-o: cea de a sugera că n-a fost niciodată vorba de panouri de 4 metri înălţime, care să limiteze vizibilitatea în Piaţa Unirii. Că nu s-au dat niciodată declaraţii în acest sens, că presa interpretează greşit sau tendenţios... în fine. După ştiinţa mea, toţi cei care ne exprimaserăm public nemulţumirea şi care au fost convocaţi (mai mult sau mai puţin energic) la o cafea am refuzat. Personal, am precizat că, din punctul meu de vedere, toată tensiunea se poate dizolva dacă împrejmuirea va fi făcută în aşa fel încât să nu îngrădească vederea - dar fiecare cetăţean va judeca după propriile convingeri încălcarea (sau nu) a caracterului public al Pieţei.

Pentru conformitate, însă, ca să nu credeţi că totul a fost iluzia unor isterici, iată câteva link-uri unde cine mai are chef acum poate găsi informaţia de la care a plecat totul: 1.; 2.; 3.; 4.; 5.  [primele patru sunt anterioare ultimului meu text de aici şi înfiinţării paginii de Facebook; numărul 5 e recent, dar poate indica faptul că Amprenta nu a dezminţit niciodată oficial  'treaba' cu zidul - iar dacă vă puneţi câteva clipe în situaţia plătitorilor de bilet, veţi înţelege şi de ce.]

Cum stau lucrurile azi, din câte mi-am dat eu seama pe la 7 fără ceva a.m. (cred că sunt ani de zile de când nu m-am trezit, sau mă rog, n-am ieşit aşa devreme)? 

Partea bună e că s-a renunţat la ideea care ne scandalizase pe toţi: gardul e făcut în aşa fel, încât nu împiedică o destul de bună vizibilitate. Partea în continuare proastă (şi foarte enervantă), despre care putem discuta dacă şi cum o contracarăm, e că orice acces al cetăţenilor 'neplătitori' în piaţă e încă de pe-acum imposibil.

Nu ştiu din ce motiv (probabil pentru că organizatorii au de înghesuit un număr touşi mare de spectatori), gardul e chiar pe marginea trotuarului; chiar şi dacă nu vrei să străbaţi piaţa, ci doar să treci de la Demmers direct spre zona Clopotului Memorandiştilor trebuie s-o iei pe carosabil; de o traversare pe diagonală nici vorbă. Mie, personal, şi acesta mi se pare un abuz - cum, cred, vă aduceţi aminte, cei de la TIFF închideau propriu-zis spaţiul cât de târziu se putea.

S-ar putea, e drept, să fim de vină şi unii dintre noi (cei care am anunţat că vom merge în piaţă şi vom pleca doar luaţi pe sus... când sunt antecedente cu înlănţuiri şi alte alea, te sperii şi faci tot posibilul să le previi) - şi dacă e nevoie îmi cer scuze de la clujeni. Fapt este, însă, că şi dacă s-ar fi aşteptat ca sute de protestatari să se lege cu U-lock-uri de toate 'punctele fixe' ale pieţei (inclusiv picioarele calului lui Mathias), tot nu cred că organizatorii ar fi trebuit... sau au dreptul să închidă încă de la această oră piaţa.

A fost, pe scurt, un fel de meci de şah care, îmi pare, s-a încheiat cu o remiză. Clujenii care doresc să-l vadă pe Billy Idol în spaţiul public vor putea face asta. Dar utilizarea normală a zonei a fost, cred în continuare, perturbată prea mult prin închiderea încă de dimineaţa. Dezbaterea - dacă să mergem să cerem deschiderea accesului până după-amiază - va continua fără îndoială azi.

Problema este, însă, să nu pierdem (şi) această ocazie de a iniţia o etern-amânată dezbatere publică despre cum vrem să fie administrate spaţiile comune şi/ sau comunitare ale oraşului. Dacă rămânem la impresia că evenimentele din ultimele zile au fost despre Billy Idol, despre o organizare ratată pe stadion, despre efortul unei firme clujene de a-şi scoate pârleala folosind un teren aflat în proprietatea noastră a tuturor şi administrat, pe bani proveniţi tot din taxele noastre, de către Primărie... e corect, dar e incomplet. Acest caz singular a fost, întrucâtva, benefic prin exagerarea, evidenţa confiscării spaţiului public la care se gândiseră/ pe care o anunţaseră iniţial cei de la Amprenta.

Lipsa lor de tact, de discreţie (poate ar trebui să spun: de decenţă?) semnalează, însă, probleme mult mai adânci, propriu-zis probleme principiale.

Aştept, dragi clujeni, reacţii - aici, sau prin alte texte în mediul electronic, sau pe Facebook. O singură rugăminte, cu adevărat fierbinte, am: să nu ne oprim iar din a purta discuţiile necesare. Dacă am face asta, îmi scuzaţi metafora, am fi nu în remiză, ci în pat. Nu neapărat cu duşmanul (ar fi un cuvânt prea puternic); mai degrabă, într-un pat destul de sordid cu propria noastră delăsare, cu propria lipsă de reacţie care, inerent, va împinge autorităţile să facă (aproape fără să-şi dea seama) abuzuri tot mai mari, considerate tot mai fireşti.

p.s. Sunt dispus să ies azi cam pe la orice oră, înainte de 16, fireşte, dacă vreţi să mergem să reclamăm dreptul nostru de a trece prin piaţă, oprit prea devreme. Cu siguranţă, însă, n-o să mă vedeţi pe-acolo odată ce începe concertul. Îmi place Billy Idol, dar e o chestiune de principiu :) - chiar nu vreau să se poată spune că am făcut toate astea spre a-l putea vedea fără să-mi plătesc bilet. I-aş mai înjura o dată pe cei de la Amprenta pentru asta :) (vine şi el o dată la Cluj, iar eu ratez momentul) dar am făcut-o destul.