rosia montana

rosia montana

vineri, 13 august 2010

Căsuţa albă

[Aceasta e, după părerea mea, cea mai importantă - şi, în orice caz, cea mai serioasă - dintre postările ce poartă, aici, eticheta 'politic-oase'; sper, chiar, să transform ideea oarecum neclară pe care o am acum într-una îndeajuns de simplă, eficientă şi fermă ca să devină o cauză, să-şi desfăşoare 'destinul' (un cuvînt, sper, nu inacceptabil de mare) separat.

Pentru aceasta e nevoie, însă, de o reală dezbatere, mai ales în ce priveşte certele şi posibilele aspecte negative ale iniţiativei propuse aici - unele dintre acestea deja clar vizibile, altele pentru descoperirea/ preconizarea cărora este nevoie de mult mai multe şi mult mai atente minţi.

În măsura în care această discuţie se va declanşa, ea va fi mutată pe un site separat. În orice caz, intenţia mea este de a lansa 'ideea principală', cît de curînd, sub formă de cauză pe Facebook - deocamdată.]


Ideea propriu-zisă este extrem de simplă, şi trebuie evaluată în consecinţele ei - atît cele 'fericite', cît şi cele periculoase ori dăunătoare de-a dreptul:

Propun să discutăm posibilitatea introducerii cît mai rapide, în România, pe buletinele de vot de la orice fel de alegeri politice sau administrative, a unei căsuţe albe, aşezată după cele ale candidaţilor. Funcţia acestei căsuţe ar fi următoarea: în cazul în care majoritatea voturilor valid exprimate în cadrul unui tur de scrutin reprezintă opţiuni pentru 'căsuţa albă', scrutinul se reorganizează şi TUTUROR celor prezenţi pe listă li se interzice participarea, pentru aceeaşi funcţie, la noile alegeri.

Mai propun să discutăm următoarele completări, în opinia mea extrem de importante spre a preveni abuzul de negativitate care ar putea surveni în cazul unui proces electoral cu 'căsuţă albă':

pentru tururile de scrutin la care participă mai mult de doi candidaţi, majoritatea acordată 'căsuţei albe' să fie simplă: jumătate + 1 din numărul voturilor valid exprimate.

pentru tururile de scrutin cu doar doi candidaţi, majoritatea acordată 'căsuţei albe' să fie calificată: două treimi + 1 din numărul voturilor valid exprimate.

Mai jos, într-o ordine deocamdată nu foarte clară (vă rog să ţineţi cont că aceasta e o primă schiţă, şi orice observaţii sunt binevenite), încerc să enumăr unele din argumentele mele:

- consider că adoptarea, măcar pentru o vreme (două-trei cicluri electorale) a sistemului de vot cu căsuţă albă ar duce la responsabilizarea personală şi 'de partid' a politicienilor. Deocamdată, nu există nici o penalizare reală pentru cei care se prezintă nejustificat în faţa votanţilor; dimpotrivă, în condiţii de absenteism pronunţat, se cîştigă alegerile cu un număr nesemnificativ de susţinători reali. Însă dacă jumătate, sau chiar două treimi dintre persoanele care au făcut efortul să realizeze un vot valid exprimat nu găsesc, pe întreaga listă, nici măcar un candidat care să le merite încrederea, e normal ca în faţa alegătorilor să se prezinte alţi candidaţi. [Precizare importantă: am sesizat problema de constituţionalitate prezentă aici - în forma actuală am avea o restrîngere a dreptului la vot, care deocamdată se face doar în cazul unor delicte foarte grave. Adevărul e că nu îmi dau seama dacă o excludere explicită a aceloraşi candidaţi pe noile liste e necesară: sunt convins că pot exista încăpăţînaţi care să mai încerce o dată; dar mi se pare aproape evident că ei nu au, în realitate nici o şansă la repetarea alegerilor.

- sunt conştient că potenţialul de negativitate al unei atari proceduri e mare, poate chiar incalculabil. Însă, pe de o parte, sunt de părere că, dacă nu toate, majoritatea proceselor electorale deja desfăşurate în această ţară au fost, în fapt, decise de voturi negative. Adoptarea 'căsuţei albe' ar face manifestă, cu exactitate, această tendinţă, rezolvînd în acelaşi timp tendinţa spre absenteism (poţi absenta din nepăsare; dar o dată ce ai făcut efortul de a vota, căsuţa albă e de ales doar dacă toate propunerile ce ţi se fac îţi par inacceptabile). Fireşte, trebuie stabilită o limită legală privind numărul de alegeri invalidabile prin majoritate 'de căsuţă albă' - spre a nu se genera tendinţe pur şi simplu anarhice. De exemplu, după două scrutine complete invalidate, se poate recurge la unul 'clasic', fără căsuţă albă şi care să permită din nou participarea, ca şi candidat, a oricărui cetăţean.

Mă opresc, deocamdată - fiindcă aceasta e, cred eu, doar o idee care trebuie discutată şi, vorba aceea, 'întoarsă pe toate părţile'.

---------------------------

p.s. fireşte, persistă întrebarea: doreşte autorul acestei postări doar o discuţie de salon şi de idei, sau chiar crede că se poate face ceva? Răspunsul meu e că deocamdată nu ştiu; nu fac parte cîtuşi de puţin dintre cei care cred că discuţiile 'pe principii' sunt inutile - dimpotrivă, cred că mult rău ni se trage fiindcă arareori avem astfel de discuţii. Însă, fireşte, dacă principial ajungem la concluzia că ar putea 'merge' şi ar putea fi util, există, în România, instituţia referendumului. Şi, odată 'rostit' acest cuvînt deocamdată absolut exagerat, chiar mă opresc şi vă invit, vă rog să discutăm.

4 comentarii:

Irina D. spunea...

'Casuta alba' e, de fapt, o casuta de 'abtinere' (doar ca suna mai... poetic 'casuta alba'). De multa vreme pledez pentru asa ceva pe buletinele de vot. Stiu ca raspunsul e scurt si nu genereaza o dezbatere neaparat, insa pentru ce sa ma pierd in argumente, cand ele deja au fost expuse? Si anume, daca nu-mi convine nici un candidat, sa ma pot abtine. Ce imi place si mai mult e ideea ca acestia nu ar mai putea participa a doua oara la alegeri, ceea ce e deja aceeasi idee dusa cu un pas inainte. Pai daca majoritatea ne-am abtinut, mi se pare si firesc. Stau acum si ma gandesc la cele doua tipuri de majoritati aduse in discutie. Imi par rezonabile la o prima citire.

Alexandra Grindean spunea...

Din cate imi amintesc fusese o astfel de initiativa si anul trecut - insa nu mai tin minte daca era ceva aplicabil sau doar visam noi la asa ceva. Intradevar, "Casuta alba" ar scoate la vot mai multa lume.

Ideea unei "Casute albe" este una foarte buna si perfect aplicabila intr-o societate normala si civilizata, insa, avand in vedere anumite aspecte ale fostelor alegeri elctorale, aceast format ar putea crea un total haos electoral. Inainte ca romanii sa merite un astfel de "privilegiu" ar trebui educati sa nu isi mai vanda votul pe o bucata de paine.

Cu toate astea, nu sunt total de acord cu "cine pica nu mai poate candida” fiindca in cazul in care avem 10 candidati (cum s-a intamplat si in 2009) probabilitatea ca unul dintre ei sa obtina un procent rezonabil pentru a trece este destul de mica - asa ca in acest sens ar trebui stabilit un procent exact (ex. 5% - cum se plica si in cazul parlamentarelor) care ti-ar oferi dreptul de a mai candida - insa, la urmatoarele alegeri. - e foarte complicat, dar as merge pe ideea ca unii poate ar mai merita o sansa, insa nu in cadul acelorasi alegeri - insa toate aceste initiative trebuie combinate cu o puternica monitorizare a coruptiei, fiindaca stii, ca si gandacii in momentul in care ii lovesti cu tubul de insecticid, si politicienii se vor zbate si mai tare pentru a-si obtine voturile necesare.

In Conclusion: Initiativa este foarte ambitioasa si trebuie pusa la punct foarte bine, fiindca cea mai mica hiba ar putea duce la colapsul intregului sistem electoral.

danciu maria spunea...

"Casuta alba" ar fi o solutie sanatoasa, logica, expresie a democratiei, si, totodata, expresie a dezgustului (alegatorilor) pentru sefii actuali ai partidelor politice. Ma intreb de ce nicio figura publica nu s-a gandit la acest scenariu. Sau la oricare altul, avand in vedere ca si de asta data s-a votat ba prin excludere, ba raul cel mai mic. Introducerea unei astfel de metode ar fi o mutare inteligenta, prea inteligenta (cu valente umilitoare pentru clasa politica, careia i se vand, astfel, ponturi de la populatia observatoare,dornica de altceva), si ar necesita larga participare a "legiuitorilor". Problema e ca neavand un lider credibil, nici cei care guverneaza, nici opozitia nu ar fi avantajata de asemenea reglementari. Dar asta...e problema lor.
Initiativele ad-doc, dezbaterile de amatori pe un site sunt discutii pe margine, nu cred ca se pot concretiza cu succes in indeplinirea finalitatilor lor. Traim intr-o periferie, oricum am privi acest stat. E greu ca ideile valoroase sa nu se piarda pe drum, sa ajunga la "centru".
Va felicit pentru idee, totusi. Merita tradusa intr-un plan de actiune viabil si adusa in atentia "invataceilor" din capitala.

Daniel H spunea...

Buna Cornel. Imi place ideea ta dar am sa joc pe avocatul diavolului. Avand in vedere insa ca am fost separat de procesul politic romanesc de peste 3 ani, comentariul meu trebuie citit ca unul pur teoretic. Am sa incep prin a mentiona ca initiativa ta identifica in mod corect si incearca sa rezolve doua probleme fundamentale ale procesului politic: absenteismul si compententa clasei politice. Asta fiind spuse, cred ca scopul CA e mult prea generos. Refuzul de a vota semnaleaza dorinta de a nu profita de una dintre putinele sanse de a influenta procesul politic oferite de democratia reprezentativa. Initiativa ta insa pare sa reintegreze in procesul politic retragerea din procesul politic. Non-participarea, procedural, devine participare. “Cafea fara cofeina.” In sine, a-i face sa participe pe cei care refuza e o idée pe care o pot sustine. Problema e insa ca aceasta reintegrare nu se traduce intr-adevar in participare. Desi imi place ideea, nu pot scapa de senzatia ca CA nu face decat sa legitimizeze refuzul de a fi parte din procesul politic. Chiar si luand in considerare argumentul ca C.A. ofera posibilitatea de a-ti manifesta official dezgustul, diferenta dintre “a sta acasa (si a injura clasa politica)” si “a merge la vot (si a stamplia C.A.)” imi pare una de forma nu de fond. Obiectiile care tin de implementare, alaturi de solutiile pe care le-ai dezbatut, antiticpeaza limitele initiativei. Cum sugerai, daca dupa doua alegeri CA continua sa produca alegeri invalidate, sistemul e nevoit sa se intoarca la foma initiala. A interzice cuiva dreptul constitutional de a candida pentru o functie publica e o chestiune irezolvabila. Dreptul la vot e singura procedura prin care populatia are sansa de a sanctiona incompetenta politicienilor. Daca nu poti interzice dreptul de a candida, CA nu e un decat un alt mod de a desemna actul de a nu vota. Parte integranta, chiar daca neverbalizata, a initiativei tale e ideea ca o data ce un anumit numar de politicieni a fost eliminat de CA, umatoare serie va fi mai de incredere, mai competenta. Chiar daca initiativa mi se pare utopica, sunt de accord ca una dintre problemele cele mai importante e competenta clasei politice. in secret, sunt si eu un proceduralist. In acest sens am sa inchei cu cateva sugestii pentru dezbatere. Problema absenteismului a una care merita atentie. Nu cred insa ca a oferi celor care nu voteaza o alta modaliatate de a nu vota, intr-adevar rezolva situatia. In acest sens sunt o gramada de tari (Asutralia, Belgia, etc) unde a vota nu e doar un drept ci o obligatie. Ideea asta readuce in discutie sistemul Athenian unde a participa in afacerile publice pentru binele polisului era o datorie nu doar un drept. In ceea ce priveste competenta politicienilor sugestia mea se bazeaza pe o viziunie mai cinica decat a ta care sustine ca nu poti afecta competenta. In acest sens o idée care merita dezbatuta e reducerea sperantei de viata (politica) a politicienilor. Simplu spus, a limita numarul de ani/mandate pentru toate functiile politice. O astfle de initiativa se bazeaza pe o procedura déjà implementata – limitarea mandatelor presedintelui. In acest fel problema constitutionalitatii initiativei devine irelevanta din moment ce acest principiu de filozofie politica e déjà stabilit si functioneaza. Argumentele care duc la limitarea functiei presedinelui pot fi aduse in support pentru limitarea oricarei functii politice. Cel putin in principiu, reducerea sperantei de viata politica ar avea ca si consecinte reimprospatarea cu sange nou a clasei politice intr-un ritm mult mai alert decat in prezent. Bineinteles ca in sine initiativa asta nu garanteaza (similar cu CA) ca cei care vor veni dupa vor fi mai competenti. Totusi, in principiu, o astfel de initiativa poate contracara osificarea clasei politice.