După cum spuneam şi în postarea precedentă, proiectul 'oficial' pe care l-am depus la secretariat în vederea candidaturii mele la senat păcătuieşte, întrucâtva, prin caracterul său prea... rarefiat: insistând, la un nivel asumat-idealist, asupra principiilor schimbării pe care mi-aş (şi cred că ne-am) dori-o în UBB, el nu cuprinde acele detalii care ar fi fost, probabil, important(e) de precizat.
Revin, acum, cu primele idei ceva mai concret-aplicabile care ar putea duce, cred eu, înspre un UBB care totodată să păstreze beneficiul excelentei imagini pe care o are, la nivelul ţării, în ce priveşte calitatea învăţământului performat, şi să se ridice realmente la cele mai înalte standarde pe care are puterea 'internă' de a le atinge.
Precizez din nou lucrul, poate, cel mai important: tot ceea ce urmează e un program în lucru, ceea ce înseamnă că nimic n-ar putea fi mai util decât intervenţiile, sugestiile, reclamaţiile :) Dvs.; lăsând, acum, orice glumă la o parte, cred că ar fi esenţial să dezbatem cu argumente mai ales acele aspecte în privinţa cărora avem opinii divergente.
Preconizez, aşadar, următoarele iniţiative:
În planul ridicării calităţii învăţământului propriu-zis 'practicat' în UBB:
01. Reintroducerea examenului de admitere, cu probe scrise din domeniul disciplinelor liceale cele mai apropiate de specificul facultăţii; reducerea la minimum-ul admis de lege, în ansamblul mediei de admitere, a ponderii bacalaureatului.
02. Asigurarea, de preferinţă prin presiune asupra Ministerului, în cel mai nefericit caz prin compensare internă, a finanţării pe cohortă [se finanţează numărul de studenţi care sunt admişi şi s-au înscris în primul an, indiferent câţi dintre aceştia trec examenele şi 'urcă' în anii superiori], astfel încât să se elimine orice presiune, explicită sau implicită, instituţională asupra profesorului care trebuie să acorde o notă.
03. Creşterea radicală, recunoscută şi promovată ca atare intern-instituţional, a importanţei pe care o are evaluarea cadrului didactic de către studenţi. Propun, efectiv, următoarele: a) construirea unei metodologii care să evite pe cât posibil efectele subiective de genul: e simpatic, îi dau notă mare, sau el mă notează bine, la fel fac şi eu - prin mecanisme de compensare statistică; b) o pondere de cel puţin 50% a acestui criteriu în diferenţierea salarială a cadrelor didactice; c) generalizarea, obligativitatea unei măsuri care există şi acum - afişarea pe site-ul oficial al Universităţii/ Facultăţii a coeficienţilor obţinuţi de fiecare cadru didactic, pentru fiecare curs/ curs practic/ seminar al său din anii precedenţi.
04. Introducerea unui sistem de cooperare şi interevaluare academică a cadrelor didactice care lucrează în (aproximativ) acelaşi domeniu de cercetare-predare. E vorba, propriu-zis, de un sistem a cărui idee probabil că ne irită, cel puţin iniţial, pe toţi - cel al unor lecţii deschise, urmate de dezbateri, sugestii etc.; sunt conştient că mai fiecare ne spunem: "doar nu ştie Cutare mai bine decât mine care e stadiul cercetării/ cum e mai util să predau cutare sau cutare noţiune" - însă, dincolo de disconfortul iniţial, beneficiile unei astfel de abordări pot fi, realmente, foarte mari.
05. Reintroducerea, pe lângă susţinerea lucrării, a unui examen de licenţă care să funcţioneze ca o ultimă verificare a abilităţilor practic-aplicative cu care studenţii părăsesc facultatea. Aici, desigur, fiecare Facultate ştie mai bine cum trebuie să procedeze pentru a nu mai testa o dată 'materie' cantitativă deja evaluată pe parcursul studiilor; în Litere, ar fi vorba de un examen de limbă (ortografie, calitate a expresiei, cunoştinţe fundamentale de gramatică practică) şi literatură (comentariu literar, însoţit de capacitatea de a situa textul tratat într-un ansamblu atât istoric, cât şi 'sincronic'-interpretativ).
Nevrând a vă obosi (mai ales că, prin surprinzătoarea decizie de ieri a Senatului, campania electorală va fi mai lungă decât se anunţa), mă voi opri deîndată - vreau doar să mai pomenesc o măsură care, în opinia mea, se leagă destul de direct de propunerea 03 de mai sus:
06. Nivelarea/ egalizarea criteriilor pe baza cărora se acordă drepturile salariale ale cadrelor didactice şi cercetătorilor, pe ansamblul Universităţii. E vorba, cred eu, de una din măsurile cele mai importante care se pot lua pentru democratizarea UBB. Principiul absolut ar fi: la competenţă/ performanţe egale, salarizare egală. E vorba despre anularea diferenţierilor care, deocamdată, persistă între diversele Facultăţi; la nivelul salarizării, un lector doctor cu vechimea x, evaluarea de către studenţi y şi munca ştiinţifică z din facultatea de Litere ar trebui să câştige aceeaşi sumă ca şi 'corespondentul' său de la Studii Europene sau Ştiinţe Economice. Fireşte, în măsura în care o anumită Facultate are resurse proprii, ea poate şi trebuie să-şi stimuleze angajaţii, dar aceasta trebuie să se poată face doar prin suplimente, în limitele stricte ale legii şi regulamentelor interne.
Un comentariu:
Spre bucuria mea, examenul de licenta a fost deja reintrodus. Inainte de vacanta s-a publicat pe site-ul Literelor metodologia examenului si probele seamana, in mare, cu ce este propus aici, doar ca sunt limitate la o singura linie de studiu (fie A, fie B, la alegerea studentului).
In privinta interevaluarii academice, cred ca acest lucru poate fi cu adevarat util doar atata timp cat departamentele/grupurile formate prin adeziunea la un domeniu de cercetare nu mai sunt, in practica, structuri ierarhice (formate pe criterii de varsta, statut profesional etc). Cati dintre profesorii cu experienta de predare indelungata ar accepta comentarii si sugestii din partea colegilor mai tineri? Eu cred ca exista intr-adevar astfel de profesori, dar sunt foarte putini. Am avut de curand experienta unor astfel de cursuri deschise, la cererea sefului de departament. Mi s-a dat o explicatie vaga despre scopul vizitei si nici un feedback la terminarea cursurilor, cel putin deocamdata. Din punctul meu de vedere, a fost o demonstratie de putere, permisa de o prevedere legala (seful de departament poate face inspectii), nu de un consens asupra beneficiilor dezbaterilor. Cred ca interevaluarea colegiala poate da rezultate doar daca se face prin consens si pe criterii de reciprocitate deplina. Sunt, insa, sceptica in privinta punerii in practica, chiar daca asta ar fi universitatea ideala pe care ne-o dorim.
Trimiteți un comentariu