[CES] În tandem

Adam şi Eva, Cain şi... mă scuzaţi, aceştia nu trebuiau pomeniţi aici... vreau să spun Traian şi Decebal, Ştefan cel Mare şi Muma lui Ştefan cel Mare, Toma Alimoş şi Calul Său ş.a.m.d., Chip şi Dale, Pic şi Poc, Ariel şi Lenor, Cif şi Domestos... istoria, mare sau mică, glorioasă sau penibilă, e plină de celebre tandemuri (şi veţi vedea că n-am scris 'perechi', ca să nu dau apă la moară unor discuţii de cine ştie ce tip - not that there's anything wrong about it, vorba lui Jerry Seinfeld). De ce, la toate acestea, am (şi, în calitate de alegători, aţi) mai adăuga unul, votând, ca să folosesc iniţialele consacrate, de mulţi ani, de cursul polemic 'sâmbătal' din Facultatea de Litere - h.p. & c.v.?

O ştiu, o ştim, când se candidează în tandem, asta se face de obicei pentru două instituţii diferite - preşedinte şi prim-ministru sau, cu un exemplu mult mai apropiat de situaţia noastră, membru în Consiliul Profesoral, respectiv al Senatului UBB. Aceasta a fost, de altfel, şi intenţia noastră, atâta doar că, în cele din urmă, nici măcar un singur loc dintre cele ale Consiliului n-a mai fost (cum sugera, dacă nu chiar spunea cu claritate Legea Învăţământului) scos 'la alegeri' în faţa întregului colectiv didactic al Literelor.

Astfel încât, da, Horea şi cu mine suntem împreună, dar suntem întrucâtva şi adversari, şi ne aflăm în faţa unui risc serios (semnalat, spre exemplu, de la distanţă, de Emma Tămâianu-Morita sau Iuliu Raţiu) de a ne împărţi voturile, pierzând astfel amândoi. Dar, vorba aceea, n-avem ce-i face. Sau, mai exact, e foarte puţin de făcut în faţa unei atari situaţii, afară de a vă spune ceea ce scriu chiar acum:

Dacă aveaţi de gând să mă votaţi pe mine, dar nu ştiaţi pe cine altcineva să mai alegeţi, rogu-vă, puneţi ştampila şi pe Horea. Şi invers. Dacă amândoi vă stârnim ne-plăcere şi refuz, veniţi la vot şi optaţi pentru alţii - oricum va fi bine pentru Facultate. Iar dacă, în fine, v-aţi decis să daţi un singur vot, unuia singur dintre noi... lăsaţi-l pe Horea, votaţi-mă pe mine :) :).

Lăsând gluma la o parte, o explicaţie pentru această candidatură de 'alt stil' decât se obişnuia:

- nici unul din noi nu crede într-un Senat foarte scorţos, cu o atitudine ultra-academică; amândoi ne temem, mai rău ca de orice altceva, de încremenirea-în-proiect care uneori însoţeşte universitarismul cu aer de 'mare demnitate'

- credem, amândoi, în simţul umorului şi în echilibrul/ destinderea, poate chiar vindecarea pe care ironia şi auto-ironia o pot aduce

- ne revendicăm amândoi de la un mai vechi şi celebru număr al Echinox-ului, foarte critic la adresa Universităţii şi care ne-a adus şi nouă, şi Literelor, destule necazuri... nu avem regrete legate de momentul cu pricina - cu precizarea suplimentară că dacă au fost, dimpotrivă, merite de asociat acelei 'izbucniri' publicistice, acestea nu sunt câtuşi de puţin ale noastre, ci ale grupului excepţional de studenţi existent atunci în redacţia revistei

- candidăm, amândoi, pentru a accede în organismul emblematic, decisiv al unui UBB pe care îl considerăm, nu e nici un secret, a fi în criză. Criză democratică şi criză a transparenţei - pentru care 'vechiul' (sau, mă rog, încă actualul) Senat ne pare a fi pe deplin blamabil. Cu alte cuvinte, candidăm în numele şi în vederea unei schimbări de substanţă, făcută posibilă tocmai de noua modalitate de desemnare a conducerii 'legislative' şi executive a Universităţii.

- faptul că facem o campanie electorală comună nu înseamnă nici că vreunul din noi i-ar fi indispensabil, ca viitor membru în Senat, celuilalt; fiecare din noi e pregătit şi să continue singur, şi să piardă alegerile, în situaţia în care fie cauza, fie persoanele noastre nu sunt credibile. Cât despre deosebirile de natură, fire, convingeri, program dintre noi - va fi suficient să urmăriţi desfăşurarea acestei campanii pentru a le vedea cu şi mai mare claritate decât până acum.

- finalmente, o notă personală: 'alianţa' cu Poenar şi doar cu Poenar nu vrea să însemne că aş avea mai puţină consideraţie pentru vreunul dintre ceilalţi (contra)candidaţi; dimpotrivă, am sentimentul că numai nişte 'concurenţi' redutabili pot ridica miza şi mă/ ne pot face să ne depăşim condiţia, să ne sporim concentrarea, gradul de conştientizare, să ne îmbunătăţim comunicarea şi strategiile. Or toate acestea, indiferent de rezultatul înscris pe lista finală a senatorilor, nu poate fi decât pozitiv pentru Litere.

Mă înclin, aşadar, ceremonios în faţa tuturor celorlalţi, and may the best girl-or-guy win.