rosia montana

rosia montana

luni, 5 august 2013

Contraofensiva Roşiei Montane / contactează-ţi parlamentarul!

[UPDATE - fiindcă uitasem precizarea cea mai importantă: toate lucrurile pomenite mai jos sunt de făcut la finalul vacanţei parlamentare, şi sunt de făcut prin implicare şi prezenţă fizică; NU acum, NU prin scrisori, NU prin petiţii online - astfel de lucruri 'virtuale' se fac de ani de zile şi nu ne-au adus nicăieri. NU vă risipiţi energia, chiar dacă enervarea voastră e mare astăzi; era necesar să aflaţi despre ce e vorba şi să vă pregătiţi, atât sufleteşte, cât şi din punctul de vedere al informaţiei şi argumentării, încă de pe acum. Dar momentul potrivit va fi la finalul 'extrem' al lui august, şi mai cu seamă în primele zile din septembrie. Asiguraţi-vă că nu vom lăsa nici un parlamentar să ne scape în acea perioadă.]

Prietene, citeşte recomandările de mai jos. Le-am scris fiindcă am fost foarte des întrebaţi (toţi cei implicaţi în campania/ mişcarea naţională Salvaţi Roşia Montana) cât de disperată este situaţia şi cum poate, fiecare, ajuta. Răspunsul meu ar fi: nu este disperată (lupta aceasta nu va înceta indiferent cât de mare vor fi corupţia şi presiunea, iar formele de rezistenţă se vor adapta mereu, dacă e necesar, formelor de agresiune şi violenţă din partea Statului). Este – însă – moralmente inacceptabilă. Demnitatea mea, a ta, a celui de lângă noi va fi, încă o dată, dar mai grav ca oricând până acum, călcată în picioare, dacă nu reacţionăm – lucid, echilibrat, ‘deştept’, protejându-ne drepturile şi interesele.

De aceea o spun de la început, cu riscul de a te supăra: nu am scris textul de mai jos ca să te liniştească. Dacă, după ce l-ai citit, îţi vei spune “ce bine că sunt unii care vor face cutare sau cutare lucru, eu pot să stau acasă liniştit”, e mult mai rău decât dacă te opreai din citit de la început. Da, ţara ta nu a făcut mare lucru pentru tine, până acum. Dar dacă nu vei face tu, repede, ceva, pentru ţară, te vei trezi cu ea transformată în colonie-lagăr-loc-al-terorii; iar întrebarea ta ulterioară “cum a fost posibil” va avea un singur răspuns cinic, dar cum nu se poate mai adevărat: prin contribuţia ta directă, prin tăcerea ta devenită complice.

Am scris argumentele care urmează fiindcă ne-au fost solicitate. Ele nu sunt o Biblie, nu sunt infailibile, nu facem pe profesorii care predau o lecţie. Suntem, dimpotrivă, simplii mesageri, prea mici şi întotdeauna nemulţumiţi de propriul nostru efort, al unor veşti proaste. Gândirea noastră nu e o dogmă, în sensul ei profund se opune oricărei dogme. Te încurajăm să citeşti şi să afli mai mult, să gândeşti liber (chiar şi opozitiv, dacă într-adevăr simţul tău moral îţi spune asta), să fii creativ.

Am scris, alaltăieri, despre legea de distrugere a Roşiei Montane (dar şi a echilibrului moral-legislativ al întregii Românii) care va fi adusă în Parlament în septembrie. Am scris şi că unul dintre lucrurile pe care putem şi trebuie să le facem e să ne contactăm, direct, reprezentanţii. Mai jos sunt unele dintre lucrurile de spus atunci când vom fi în faţa lor… nu, m-am exprimat greşit: atunci când ei, ca slujbaşi ai noştri, vor sta în faţa noastră.

Textul care urmează e foarte lung, dar comoditatea mea, ca ‘expeditor’ sau a ta, ca destinatar, e, cu scuzele de rigoare, ultimul lucru la care ne-am putea gândi în condiţiile date. Dacă vrei, citeşte-l în etape, sau opreşte-te doar la acele argumente pe care ţi le-ai asuma cu mai mari şanse de izbândă sau, dimpotrivă, la cele despre care nu ştiai încă mare lucru.

Trei precizări importante, înainte de recomandările propriu-zise: a) nu doar parlamentarii aleşi în propria ta circumscripţie te reprezintă. Indiferent de zona de unde vine, fiecare deputat sau senator este, legal vorbind, reprezentantul tuturor, deci al fiecărui cetăţean al României. Du-te nu doar la doi (senatorul, deputatul de circumscripţie), ci la mai mulţi; b) vorbeşte cu prietenii tăi, organizaţi-vă în aşa fel încât să nu rămână parlamentari ‘neacoperiţi’; lucrul pe care trebuie să îl ştim sigur e că nici unul dintre ei nu a votat în necunoştinţă de cauză; dacă nu ne facem noi această datorie faţă de decidenţi, nu putem avea pretenţii de la ei; dacă ne-am făcut-o, vor fi lăudabili pentru votul ‘bun’ şi, mai ales, culpabili pentru cel ‘rău’, nu le vor mai putea pune pe seama neştiinţei; c) când te vei înscrie în audienţă, nu preciza că doreşti să vorbeşti despre Roşia Montana – după primele situaţii în care vor fi ‘deranjaţi’ cu problema, parlamentarii vor evita prin orice mijloace să mai primească astfel de petenţi. Este dreptul tău şi obligaţia lor de serviciu să te asculte, deci asigură-te că nu vei fi dus cu zăhărelul.

——————————–

1. contraargument la ideea principală a legii: declararea Proiectului RM drept investiţie de interes naţional, pentru a justifica trecerea peste toate actualele prevederi legale care îi fac începerea imposibilă:

Discută cu reprezentantul tău despre sensul sintagmei “prioritate naţională”, cere-i să ţi-o explice în situaţia dată. Verifică-l dacă ştie cifrele şi detaliile, pune-l la punct dacă nu ştie sau le ştie greşit. Este angajatul tău şi al poporului român; orice formă de incompetenţă sau rea-voinţă trebuie numite pe faţă şi penalizate ca atare.

Fiindcă, în realitate, Proiectul RMGC nu este o oportunitate investiţională pentru România, el este pur şi simplu un TUN. Nu aduce beneficii, ci umilinţă şi vânzare-de-ţară pe nimic. În ce priveşte redevenţa, chiar dacă guvernul se va lăuda cu creşterea ei, de la 4 la 6 la sută, e suficient să ne gândim cât rămâne la investitor: 94 la sută din aurul şi argintul nostru + totalitatea (nedeclarată) a celorlalte metale preţioase din zăcământ. În ce priveşte participaţia de 23 %, ea a fost de la început participaţie şi la investiţii, controlate în întregime de RMGC, iar apoi participare prin împrumutare (de la Gabriel Ressources) la majorările de capital dictate de acţionarul principal… astfel că Statul are acum datorii de peste 100 de milioane de dolari. Tot din aceşti bani ai plătit din buzunarul tău campania de minciuni şi şantaj sentimental pe care ai văzut-o în toată presa, i-ai plătit pe politicienii corupţi, ai plătit la începerea distrugerii Roşiei Montane prin cumpărarea de proprietăţi şi lăsarea lor în paragină sau, dimpotrivă, prin renovarea lor (desfigurarea lor ireversibilă) cu beton, termopane şi lavabil. Datorită tuturor acestor datorii acumulate de România, vor trece mulţi ani, mai bine de jumătate din perioada preconizată pentru exploatare, fără ca statul nostru să se aleagă cu măcar un leu din profitul RMGC.

2. contraargument la motivaţia principală a proiectului de lege:

Întreabă-ţi reprezentantul cum justifică ideea, fundamentală pentru motivarea acestui proiect de lege, de interes public.

În ciuda propagandei dinainte şi a minciunilor fără jenă de după, referendumul Cianurii, comandat de RMGC şi executat de autorităţile locale obediente a dovedit cu claritate că NU există o dorinţă a publicului ca proiectul să înceapă nici măcar în regiune, dimpotrivă. La un scrutin desfăşurat în locuri, unde, potrivit poveştilor Companiei, toată lumea îşi doreşte începerea neîntârziată a proiectului minier au participat sub 48 la sută dintre cei cu drept de vot, iar numărul DA-urilor raportat la cel al populaţiei consultate a fost sub 24 la sută. Acest proiect care, potrivit legii, ar fi o prioritate naţională, este indezirabil sau indiferent din punctul de vedere a 76 de procente din populaţia “direct interesată”.

Pe de altă parte, asigură-ţi reprezentantul că problema Roşiei Montane e, într-adevăr, importantă pentru cetăţean, deşi – ce e drept – în sens tocmai invers faţă de cel invocat în proiectul de lege. Gradul de cunoaştere publică a problemei e, statistic, mult peste media celorlalte chestiuni de pe ‘agenda cetăţeanului’. Fă-l să înţeleagă, într-al doisprezecelea ceas că, într-adevăr, este o problemă de interes naţional, cu un potenţial exploziv greu de evaluat. Caracterul încă echilibrat al demersurilor societăţii civile, ca şi calmul popular aparent de astăzi au o singură explicaţie: până acum, atacurile constante ale Companiei asupra zonei Roşia Montana nu se transformaseră într-o revizuire antidemocratică şi anticonstituţională a întregii legislaţii româneşti, făcută de înşişi reprezentanţii noştri în Parlament.

Pe scurt, îi poţi sugera reprezentantului nostru, cu toată sinceritatea şi, deocamdată, toată bunăvoinţa cooperantă, că răbdarea noastră e, din multe motive, aproape de capăt şi Roşia Montană are toate caracteristicile potenţiale ale picăturii care varsă paharul.

3. contraargument la principala miză ‘practică’ a legii: de a scoate cu forţa/ evacua familiile care rezistă şi nu acceptă să părăsească localitatea:

Întreabă-ţi reprezentantul ce crede despre dreptul constituţional la proprietate şi inalienabilitatea lui. Cere-i să-ţi explice cum poate un stat democratic să devină expropriator în numele unei afaceri private în care nu deţine majoritatea acţiunilor, deci nu controlează decizile strategice şi operaţionale.

4. contraargument la tendinţa legii (iniţiată, printre alţii, chiar de ministrul de resort, Rovana Plumb) de a scuti compania de orice obligaţii sau garanţii ecologice reale:

Întreabă-ţi reprezentantul ce ştie despre riscurile de mediu prezentate de proiectul de la Roşia Montana, despre garanţiile şi asigurările pe care Compania ar trebui să le deţină/ depună, pe care nu a reuşit să le obţină în peste un deceniu de eforturi de la nici un asigurator, şi pe care Statul român are grijă (încălcând legislaţia europeană în domeniu) are grijă să nu le ceară.

Proiectul nu aduce nici un beneficiu de mediu; dimpotrivă, începând de la dimensiunea lui matusalemică, el va fi cea mai dăunătoare şi periculoasă astfel de investiţie din Europa. Pe întreaga durată vor fi folosite peste 200.000 de tone de cianură de sodiu (echivalentul a şase sute de miliarde de doze letale pentru un adult), transportate zilnic pe calea ferată până la Zlatna, şi de acolo la Roşia Montana. Patru munţi vor fi aruncaţi în aer; în chiar centrul perimetrului se vor găsi casele de patrimoniu din localitate. Satul Corna va fi acoperit de un lac de decantare asemănător celui pe care l-ai văzut la Geamăna, dar incomparabil mai mare. Vor fi cel puţin 12,3 milioane m3 de noroi chimic, în spatele celui mai mare baraj, făcut din anrocamente (pământ provenit din exploatare) din România – unul de peste 180 de metri înălţime şi peste 1 km lungime. Imediat ‘sub’ baraj se găseşte Abrudul; o spargere a acestuia ar omorî mii de oameni în primele ore şi ar distruge pe termen nedefinit o mare parte a Văii Arieşului. Şi chiar fără o catastrofă geologică, ar dura doar câţiva ani până la infiltrarea apelor cu metale grele în întreaga pânză freatică a zonei.

5. contraargument la propaganda (invocată şi de iniţiatorii legii) privitoare la oportunităţile pe care le-ar crea proiectul pe piaţa muncii:

Întreabă-ţi reprezentantul din ce sursă s-a informat privitor la numărul de locuri de muncă preconizat(e) de Proiectul RMGC, privitor la durata şi veniturile aferente acestor slujbe, ca şi la mijloacele de reconversie ulterioară într-o zonă secătuită de resurse şi compromisă ecologic.

Numărul maxim de posturi, exceptând perioada de construcţie, va fi (dacă ştim să citim nu propaganda Companiei, ci studiile ei oficiale de fezabilitate) de 634 de slujbe. Dintre acestea, majoritatea vor fi ultra-calificate. Nu există nici o şansă ca ele să răspundă nevoilor, cu adevărat ridicate, de angajare din regiune. Dimpotrivă, declanşarea mineritului cu cianuri va avea un efect devastator asupra celorlalte activităţi lucrative, în primul rând asupra turismului pe Valea Arieşului, ducând la dispariţia a numeroase firme, cu locurile de muncă aferente. De asemenea, infiltrarea metalelor grele în pânza freatică şi poluarea aerului vor afecta dramatic păşunatul şi agricultura, cu efecte durabile asupra competitivităţii regiunii şi, mai ales, a sănătăţii şi calităţii vieţii cetăţenilor.

6. contraargument la posibilităţile pe care le deschide legea de a ocoli, tocmai în cazul Roşiei Montane, regimul naţional al monumentelor istorice din România.

Dă-i reprezentantului tău un extemporal (fie şi oral) privitor la extensia, specificul şi valoarea patrimoniului cultural şi istoric de la Roşia Montana; verifică dacă ştie, pas cu pas, procedura de listare UNESCO şi dacă poate explica de ce, în ciuda existenţei un dosar care îndeplineşte nu unul, ci 5 criterii fundamentale pentru acceptare, acest proces care ar fi necesitat o singură semnătură, a fost blocat de Miniştrii culturii din ultimii ani.

Aminteşte-i reprezentantului tău că, în iunie 2013, situl istoric minier de la Rosia Montana a intrat, alaturi de alte obiective de importanta istorica si culturala deosebita, in Programul “Cele mai periclitate 7 Situri si Monumente din Europa”, aparţinând Organizaţiei “Europa Nostra” şi sprijinit logistico-financiar de Banca Europeană de Investiţii şi Banca de Dezvoltare a CE. Şi că singurul motiv al acestei extreme periclitări îl reprezintă devastarea curentă şi ameninţarea continuă reprezentată de către Roşia Montană Gold Corporation şi proiectul ei de distrugere a regiunii.

7. argument (deloc de neglijat) privitor la consecinţele sociale ale adoptării unei asemenea legi de către Parlament:

Întreabă-ţi reprezentantul cum evaluează amploarea şi calitatea opoziţiei la Proiectul minerit de la Roşia Montana; dacă, intoxicat fiind de media românească main-stream sau de colegii şi şefii politicieni, dă semne (din păcate foarte probabile) nu le cunoaşte, informează-l. Întreabă-l dacă a auzit vreodată de Academia Română, de ICOMOS România, de ASE Bucureşti sau UBB Cluj, dacă a citit documentele ample şi profesioniste prin care aceste foruri ştiinţifice declară Proiectul minier o ameninţare pentru economia, mediul, cultura şi societatea românească în ansamblu.

Asigură-te că reprezentantul tău va conştientiza că gradul de notorietate ‘cetăţenească’ a(l) problemei e, statistic, mult peste media celorlalte chestiuni de pe ‘agenda cetăţeanului’. Fă-l să înţeleagă, într-al doisprezecelea ceas că, într-adevăr, este o problemă de interes naţional, cu un potenţial exploziv greu de evaluat. Caracterul încă echilibrat al demersurilor societăţii civile, ca şi calmul popular aparent de astăzi au o singură explicaţie: până acum, atacurile constante ale Companiei asupra zonei Roşia Montana nu se transformaseră într-o revizuire antidemocratică a întregii legislaţii româneşti, făcută de înşişi reprezentanţii noştri în Parlament.

————————————–

Un ultim punct suplimentar, important fiindcă în spatele legilor, inclusiv al celor aberante, nu ‘stă’ vreun vid cosmic, ci se găsesc, întotdeauna, persoane reale, cu nume şi prenume:

Cere-i în mod direct şi insistent reprezentantului tău să iniţieze moţiuni simple pentru demiterea imediată a miniştrilor Dan Şova, aflat în conflict de interese (în măsura în care o rudă de gradul 1 a sa este senior partner în firma de avocatură care reprezintă RMGC în România), Rovana Plumb (ministru care ar trebui să protejeze mediul şi care devine iniţiator al legii de favorizare a celei mai mari bombe ecologice româneşti) şi Daniel Barbu (ministru al culturii care a blocat listarea UNESCO, se pregăteşte să ofere descărcări de sarcină arheologică pentru unul din siturile cele mai preţioase ale României şi face parte, la rândul său, dintre iniţiatorii legii). Cere-i, de asemenea, să iniţieze o comisie parlamentară de anchetă privitoare la activitatea conducerii ANRM, mai cu seamă a preşedintelui Gheorghe Duţu, pentru a pune în lumină eventuale tentative de subminare a economiei naţionale, prin subevaluarea zăcămintelor de la RM în ce priveşte metale altele decât aurul şi argintul, dar mai ales prin supraevaluarea, în baza propagandei oferite de firmă şi fără a efectua vreo evaluare independentă, a beneficiilor pe care Proiectul RMGC le-ar aduce României.

[text autoplagiat după ActiveWatch - n.m, C.V.]

Niciun comentariu: