Flegmă, bale, isterisme

Măi, Rareş Bogdan (dotat cu oarece talent şi sinceritate, chiar dacă isteroidă) şi măi, Octavian "Tavi" Hoandră (plat, gângav din neinteligență, oportunist, slugarnic cu cine trebuie, semidoct, cu aere de june prim desculț în pantofi), uneori mă dezgustă gândul că sunteți (cică) şi voi clujeni/ ardeleni.

Un oscior cât de mic aruncat peste gard de provocatorii lui Orban, şi vă transformați în doi căței turbați, gata să muşcați din vecinii (sau chiar "prietenii", care de-abia atunci realizează/ îşi reamintesc cu cine, de fapt, au de-a face) care n-au, sau n-au 100% sânge românesc. Mai mult şi mai grav, vă repeziți să pupați mâinile celui mai grobian prim-ministru de la Văcăroiu încoace, doar fiindcă s-a luat de secui ca ultimul golan de crâşmă "la botul calului ". Pariez pe ce vreți voi că până şi câinii lui Pavlov aveau mai mult discernământ şi, la urma-urmelor, mai multă minte/ demnitate; nu de alta, dar la clopoțel ei doar salivau, nu se umpleau, inutil şi pur demonstrativ, de flegme (până pe frunte şi-n propriile urechi).

Dar asta e, personaje ca voi există, iar datorită "contribuției" lor, România, care -între demențele izbucnite, întinse şi deocamdată triumfătoare în Ungaria, Polonia, Turcia, Rusia - ar fi trebuit să se vadă în zonă ca o oază de inteligență şi progresism, arată iar ca o țară de iobagi ieşiți cu furca la foştii lor stăpâni, şi astăzi mult mai rafinați şi rezonabili, ba chiar "europeni".

Or, realitatea nu stă deloc aşa, prezentul chiar e altul. Nu noi, ci ei (Ungaria & restul) sunt cei care au înlocuit democrația cu iliberalismul, deschiderea cu un naționalism orb şi stupid, diversitatea cu discriminarea şi ura, optimismul cu frica auto-indusă, demnitatea cu victimizarea-de-sine, în rezumat - viitorul cu trecutul. Iar când mai târziu, dar, cum ne e felul, mai repede şi mai prosteşte, o luăm şi noi, românii, la vale, golanii de birt ca Tudose şi lătrătorii-pe-sticlă ca voi devin "sculele" perfecte ale oricui vrea (şi, iată, reuşeşte) să demonstreze că n-am evoluat câtuşi de puțin.

Şi, să nu uit: mai dați-le-n mama lor de melodii melodramatice (auzi, cică #rezist... poate la prohod?) "Voltaj", de cântece populare naționaliste, de citate din (filme de Nicolaescu cu) Antonescu-Goga şi, mai ales, dar mai ales de declamații adrianpăunesciene. (Dacă ați avea sânge, ați pune piesa aia cam naivă, da' directă şi adevărată, de la "Arma".)

Calmați-vă, (încercați să) gândiți. Altfel, când îşi bagă oamenii ca voi nasul, nu-i decât un pas infim de la sublim la ridicol. Sau, ca s-o spunem pe-a dreaptă, de la românism la porcism.